- panegíric
- s. n., pl. panegírice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
panegíric
Look at other dictionaries:
panegiric — PANEGÍRIC, panegirice, s.n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. p. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique. Trimis de… … Dicționar Român
panegíric — pa|ne|gí|ric Mot Pla Nom masculí … Diccionari Català-Català
panegirist — PANEGIRÍST, panegirişti, s.m. Persoană care scrie sau ţine un panegiric (1); persoană care aduce cuiva laude exagerate. – Din fr. panégyriste. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PANEGIRÍST s. v. apologet. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
encomiastic — ENCOMIÁSTIC, Ă, encomiastici, ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios, [pr.: mi ás ] – Din encomion. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENCOMIÁSTIC adj. v. elogios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime encomiástic adj … Dicționar Român
panégyrique — [ paneʒirik ] n. m. • 1512; lat. panegyricus, du gr., de panêguris « assemblée de tout (le peuple) » 1 ♦ Didact. Discours à la louange d une personne illustre, d une nation, d une cité. « Il est toujours à craindre que le panégyrique d un… … Encyclopédie Universelle
apologetic — APOLOGÉTIC, Ă, apologetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care conţine o apologie, care ţine de apologie. 2. s.f. Sistem (adesea neîntemeiat) de apărare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. 3. s.f. Parte a teologiei care are ca scop apărarea… … Dicționar Român
apologie — APOLOGÍE, apologii, s.f. 1. Elogiu, laudă ferventă (şi adesea exagerată) adusă unei persoane, unei idei etc.; apărare (servilă şi interesată) a cuiva sau a ceva. 2. Discurs, scriere care face apologia (1) cuiva sau a ceva. – Din fr. apologie, lat … Dicționar Român
calomnie — CALOMNÍE, calomnii, s.f. Afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 Calomnie ≠ elogiu … Dicționar Român
ditiramb — DITIRÁMB, ditirambi, s.m. 1. (La vechii greci şi la romani) Poem liric în onoarea lui Bachus; p. ext. poem liric caracterizat prin inspiraţie entuziastă. 2. fig. Elogiu exagerat, în termeni bombastici, adus cuiva. – Din fr. dithyrambe, lat.… … Dicționar Român
elogiu — ELÓGIU, elogii, s.n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 Elogiu ≠ hulă, ponegreală Trimis de siveco,… … Dicționar Român
